Constantin Brâncuşi a schimbat dreptul fiscal american cu sculptura sa „Pasărea în văzduh”

alexandra.caras/ February 20, 2020/ Articole, Articolul saptamanii

La 144 de ani de la naşterea marelui sculptor Constantin Brâncuşi, să ne aducem aminte că acesta a fost nu numai un deschizător de drumuri în arta mondială, ci a influenţat şi lumea dreptului şi a fiscalităţii în ceea ce priveşte definirea unei opere de artă moderne, cu implicaţii în plata taxelor vamale. Astfel, pornind de la acest caz, în dreptul american a apărut „precedentul Brâncuşi”.

Taxe vamale. La începutul secolului al 20-lea, marele sculptor Constantin Brâncuși a fost implicat într-un litigiu cu autorităţile americane, ce avea să rămână de referinţă. Litigiul a fost generat de calificarea lucrării sale „Pasărea în văzduh”  la momentul la care aceasta a fost exportată de la Paris la New York și s-a pus problema plății taxelor vamale. După cum arată avocatul Mihaela MOCANU într-un articol vizând comerţul de artă în curs de apariţie în Revista Română de Drept al Afacerilor, vameșii americani au apreciat că obiectul nu este o operă de artă, adică ceea ce am putea numi noi astăzi bun cultural. Brâncuși a acţionat în anul 1927 în justiţie autorităţile vamale în vederea stabilirii statutului bunului, iar soluția instanței americane din 1928, care a antrenat o vie dezbatere publică a constituit un valoros precedent.

Definiția sculpturii. Miza a fost, cum nu rareori se întâmplă, una financiară: conform legislaţiei americane în vigoare la acea vreme (Tariff Act) operele originale ale artiștilor contemporani erau exceptate de la plata taxelor vamale. Același act normativ dădea și o definiție a sculpturii, spune avocatul Mihaela MOCANU, care era acea disciplină care consta în tăierea și sculptarea în piatră ori în orice alt material dur, ori în modelarea argilei sau a unei materii similare pentru reproducerea ulterioară în fontă sau prin mulaj a formelor din natură, în principal a celor umane, reprezentându-le întocmai în ce privește proporțiile de lungime, lățime și grosime, ori doar de lungime și lățime.

Refuzul acordării statutului de operă de artă. Autorităţile vamale i-au refuzat lucrării lui Brâncuși statutul de operă de artă, apreciind că ar face parte din categoria „ustensilelor de menaj, ori de uz spitalicesc, tablă, sau alte articole ori obiecte manufacturate” pentru care ar fi trebuit plătite taxe vamale (în cuantum de 240 de dolari, reprezentând 40% din valoarea obiectului), se arată în articolul ce va apărea în revista editată de Wolters Kluwer România.

Probatoriul. Procesul intentat de Brâncuși a avut un mare răsunet deoarece a pus în discuție atât statutul de operă de artă originală – sculptură – a lucrării abstracte, care nu semăna cu o pasăre, cât și statutul de artist al lui Brâncuși. Litigiul a presupus un probatoriu amplu, au fost audiați martori dintre personalitățile lumii artei la acel moment, au fost audiați specialişti, Brâncuşi însuşi a dat o declarație sub jurământ în fața consulului american de la Paris; argumentele pro și contra au fost atât de natură juridică, cât și de natură estetică, în vederea calificării ori dimpotrivă, a descalificării lucrării din rândul operelor de artă.

Verdict: „Obiect realizat de un artist profesionist”. Soluţia dată de judecător a fost în favoarea sculptorului, instanţa apreciind că în ciuda unei dificultăţi în a-l asimila unei păsări, obiectul este realizat de un artist profesionist; în plus, definiția legală a sculpturii referindu-se la „reprezentare”, iar nu la stricta imitare a unor forme din natură, nu ar fi exclus automat din câmpul operelor de artă pe cele conceptuale. Drept urmare, după cum subliniază avocatul Mihaela MOCANU, lucrarea lui Brâncuși a fost exceptată de la plata taxelor vamale, beneficiind, alături de celelalte opere de artă contemporane ei, de un statut care permitea libertatea de circulație.

Share this Post