Curtea Europeană a Drepturilor Omului: Supravegherea digitală a populației de către stat

alexandra.caras/ July 3, 2019/ Articole/ 0 comments

Cauza Big Brother Watch și alții c. Marea Britanie, nr. 58170/13, prezentată de Dr. Andrei DUȚU în Pandectele Române nr. 5/2018, arată punctul de vedere al Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la limitele legale ale colectării informațiilor despre persoane, efectuate de către serviciile de intelligence, în speță – GCHQ din Marea Britanie.

Drepturile omului și mediul digital

Curtea a analizat condițiile de protecție a drepturilor omului, în special ale dreptului la viața privată și de familie, în contextul unei disponibilități mărite a datelor cu caracter personal în mediul digital și a modalităților de colectare a acestora de către serviciile de intelligence.
Colectarea datelor personale utilizate în comunicările online și partajarea datelor cu caracter sensibil de către serviciile de intelligence cu autoritățile altor state nu constituie o încălcare a Convenției, fiind autorizată colectarea de date de tip „bulk” („în vrac”), dar numai în contextul unor garanții sporite.


Contextul cauzei

Informațiile Jurnalistului Edward Snowden
Potrivit autorului litigiul a apărut în contextul așa numitelor dezvăluiri făcute de jurnalistul Edward Snowden care a făcut public, încă din anul 2013, informații conform cărora GCHQ colecta, procesa și stoca date aferente comunicațiilor private ale câtorva milioane de cetățeni britanici, chiar dacă aceștia nu făceau obiectul dosarelor de supraveghere ale serviciilor de informații.

Operațiunea Tempora
Într-una din operațiunile desfășurate, care, conform susținerilor jurnalistului, ar fi purtat numele de cod „Tempora”, agenția guvernamentală s-ar fi conectat în mod ilicit la rețelele private de comunicații, pentru a obține datele respective.


Problemele dezbătute de Curte

Andrei DUȚU arată că instanța europeană a avut de evaluat trei aspecte fundamentale ale domeniului supravegherilor digitale: colectarea de date cu caracter personale „în vrac”, partajarea de informații cu alte autorități sau servicii de informații și obținerea datelor personale din partea operatorilor de servicii de comunicații.


Colectarea de date cu caracter personal „în vrac”

Legislația britanică
Curtea a considerat că metodele de interceptare „în vrac” utilizate de oficiul britanic încalcă art. 8 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale deoarece pe de o parte, legislația în vigoare la acel moment nu oferă suficiente garanții de protecție a datelor iar, pe de altă parte, selectarea datelor aferente comunicațiilor se realizează prin procedee „inadecvate”.

Colectarea „în vrac” de date cu caracter personal poate fi legiferată corespunzător
Cu toate acestea colectarea de date cu caracter personal „în vrac” este posibilă: „Instanța de la Strasbourg recunoaște gravitatea amenințării teroriste internaționale, alături de alte infracțiuni specifice domeniului digital, cu care se confruntă statele europene. Progresul tehnologic a avantajat teroriștii și alte categorii de infractori, în sensul că le-a facilitat anonimatul pe internet și alte mijloace de comunicare digitală.
Într-un atare context – european și global – colectarea „în vrac” de date cu caracter personal poate fi legiferată corespunzător, în condițiile în care statele consideră necesare asemenea operațiuni, în interesul siguranței naționale, ceea ce impune, în același timp, anumite garanții sporite pentru protecția acestor date și a titularilor acestora.” se arată în articolul publicat în revista Pandectele Române nr. 5/2018.


Partajarea informațiilor

Este pentru prima dată când i s-a solicitat Curții să aprecieze aplicabilitatea Convenției în raport cu un regim de partajare a datelor de intelligence, se arară în cuprinsul hotărârii.

Analizând speța, instanța a constatat că nu există o încălcare nici a art. 8, nici a art. 10 (relativ la libertatea de exprimare) din Convenție cu privire la partajarea informațiilor, și aceasta pentru că nu există suficiente informații care să probeze un abuz de putere din partea serviciilor de informații. Curtea a adăugat și faptul că, în contextul cauzei, autoritățile britanice „nu au confirmat nici nu au infirmat existența operațiunii Tempora”.


Reacții

Potrivit autorului, purtătorul de cuvânt al GCHQ a declarat, în această privință, că „Investigatory Powers Act din 2016 a înlocuit în mare parte legislație anterioară, care face obiectul hotărârii. Printre modificări se numără și o nouă procedură care impune autorizarea mandatelor de interceptare de către Secretarul de stat, și aprobarea acestora de către un judecător. Tot ca o garanție suplimentară, a fost creată funcția de comisar de investigație, prin care să se realizeze o supraveghere independentă a utilizării acestor prerogative. Fără îndoială, guvernul britanic va avea în vedere poziția CEDO, exprimată în hotărârea de față”.

Reprezentanții reclamanților au fost mai rezervați cu privire la modificările efective ce urmează a fi operate în privința acestui tip de interceptări; în ciuda faptului că recunosc rolul hotărârii de a limita prerogativele statelor în ceea ce privește ingerințele digitale asupra vieții private a cetățenilor, totuși, s-a arătat că, de la data sesizării CEDO (2013), puterile guvernului britanic au sporit în acest domeniu, în ciuda noii legislații și a noilor garanții oferite populației pe această cale.


Pentru mai multe informații, a se vedea rubrica Meridiane juridice, autor Andrei DUȚU, din Pandectele Române nr. 5/2018, disponibilă în format tipărit sau în format electronic în Sintact.ro


Articol semnat de Alina Crăciun, Coordonator Editorial

Share this Post

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*