Detasarea lucratorilor in Uniunea Europeana – Ilie Dumitru

Detaşarea lucrătorilor în Uniunea Europeană vorbeste despre o poziție diametral opusă  exprimata de Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, Slovacia și România care, tot printr-o scrisoare comună au susținut că o revizuire a Directivei din 1996 este prematură și și-au exprimat îngrijorarea în ce privește faptul că principiul remunerației egale pentru aceeași muncă ar putea fi incompatibil cu piața unică, deoarece diferențele de salarizare constituie un element legitim al avantajului competitiv pe care îl au prestatorii de servicii.

 

Prin urmare, lucrătorii detașați ar trebui să intre în continuare sub incidența legislației statului membru de origine în ceea ce privește securitatea socială și nu ar trebui să se ia nicio măsură pentru revizuirea legăturilor dintre detașarea lucrătorilor și coordonarea securității sociale în acest sens.

 

Tot in Detaşarea lucrătorilor în Uniunea Europeană se vorbeste despre concordanța cu poziția exprimată la nivel oficial de Parlamentul României, confederația patronală română Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) care a transmis un punct de vedere tranșant împotriva proiectului de revizuire a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, motivat astfel:
– Există un cadru legal amplu în domeniu: Directiva 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii a stabilit deja un set de norme obligatorii și restrictive privind termenii și condițiile de încadrare în muncă aplicabile lucrătorilor detașați, iar Directiva 2014/67CE a instituit norme suplimentare privind detașarea lucrătorilor, prin abordarea unor probleme legate de fraudă, eludarea normelor și de schimbul de informații între statele membre;
– Este necesară o amplă și riguroasă analiză a datelor disponibile în ceea ce privește provocările și specificitatea prestării serviciilor la nivel transfrontalier și realizarea Testului IMM pentru modificarea cadrului legal în domeniu;
– „Libera circulație a serviciilor” este un principiu fundamental ale pieței interne din Uniune, consacrat în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);
– Principiul potrivit căruia pentru lucrătorii detașați să se aplice aceleași norme de salarizare ca cele pentru salariații locali este incompatibil cu o piața unică veritabilă, în cadrul căreia dezvoltarea economică durabilă este determinată de întreprinderi eficiente, inovatoare și competitive, diferențele de salarizare constituind un element legitim al avantajului competitiv pe care îl au prestatorii de servicii;
– Principiul potrivit căruia pentru lucrătorii detașați să se aplice aceleași norme de salarizare precum cele pentru salariații locali nu este fezabil în practică, deoarece:
a. Furnizorii de servicii transfrontaliere suportă costuri care nu sunt asumate de către furnizorii locali de servicii;
b. Angajatorii locali plătesc pentru angajații lor doar salariile personalului, impozitele și contribuțiile de asigurări;
c. Pentru lucrătorii detașați, angajatorii trebuie să plătească:
– salariile personalului, impozitele și contribuțiile de asigurări;
– cheltuielile de transport, cazare, diurnă pentru lucrătorii detașați;
– cheltuielile cu serviciile de informare cu privire la condițiile pieței în alt stat membru, cu identificarea și negocierea cu parteneri externi;
– cheltuielile cu serviciile de consultanță pentru parcurgerea procedurilor necesare cu personalul detașat transfrontalier (obținerea Formularului A1 etc.).
d. Diferențele semnificative dintre salarii nu distorsionează condițiile de concurență echitabile între întreprinderi, costul total (incluzând salarii, diurne, cheltuieli de transport, cheltuieli administrative) al unui furnizor de servicii transfrontaliere nefiind semnificativ mai mic decât cel suportat de întreprinderile locale, iar profitul unui prestator transfrontalier având marje foarte scăzute, pentru a fi competitiv.
e. Trebuie luate în considerare diferențele existente în mod obiectiv între statele membre, care rezultă din nivelurile diferite de dezvoltare economică, sistemele fiscale, reglementările legislației muncii și a sistemelor de protecție socială.
f. Lucrătorii detașați trebuie să rămână în continuare sub incidența legislației statului membru de origine în ceea ce privește securitatea socială și că nu ar trebui să se ia nicio măsură pentru revizuirea legăturilor dintre detașarea lucrătorilor și coordonarea securității sociale în acest sens.
g. Activitatea lucrătorilor detașați este de natură temporară. Acești lucrători nu beneficiază de drepturile de asigurări stabilite pentru salariații din țările în care prestează serviciul. După perioada de detașare, salariații se întorc în țara lor de origine.
h. Aplicarea principiului ca pentru lucrătorii detașați să se aplice aceleași norme de salarizare ca cele pentru salariații locali va crește semnificativ efortul administrativ și cheltuielile IMM-urilor privind informarea și aplicarea legislației muncii din statul respectiv, fiecare stat având ample reglementări în domeniul relațiilor de muncă.

 

CNIPMMR atrage atenția că revizuirea Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, prin instituirea principiului ca pentru lucrătorii detașați să se aplice aceleași norme de salarizare ca cele pentru salariații locali, va limita drastic pentru IMM-urile din România libertatea de a presta servicii pe piața unică, cu efecte negative semnificative constând în reducerea activității și/sau închiderea întreprinderilor, concedieri importante de salariați și pierderea forței calificate de muncă, reducerea veniturilor bugetare din impozite și contribuții, creșterea cheltuielilor bugetare pentru ajutorul de șomaj și pentru alte ajutoare sociale.

Și cu toate acestea, iată că în august 2017, Președintele Franței pornește un turneu est european în care exprimă solicitări de modificare și mai drastică a Directivei 96/71/CE, cerând, printre altele, limitarea duratei maxime a detașării la 12 luni.

Iar forurile decizionale din România, printre care și Președintele țării, nu dau nicio replică, niciun contrargument.