Dosar în instanță: Practică neunitară – ajutorul public judiciar sub forma scutirii sau reducerii de la plata cauţiunii

alexandra.caras/ June 12, 2019/ Articole, Dosare in instanta/ 0 comments

Acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii sau reducerii de la plata cauţiunii reprezintă un subiect de dezbatere la nivelul curților de apel confruntate cu fenomenul practicii neunitare în acest domeniu.

De la emiterea ordonanței de urgență privind ajutorul public judiciar în materie civilă (O.U.G. nr. 51/2008) până în prezent au existat peste 3200 de cauze la nivel național având ca obiect cererea de acordare a ajutorului public judiciar, peste jumătate din ele (1792) fiind respinse de către instanțele de judecată. (statistică realizată cu ajutorul Sintact Analytics.ro la data de 12 iunie 2019).

Sursa practicii neunitare
Controversa a pornit de la interpretarea art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 51/2008 care prevede:
„Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme:
d) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.”

Interpretarea diferită a acestui text în dosarele din instanțe a generat o problemă de practică neunitară, tranșată la nivelul curților de apel.

Mai jos redăm soluțiile din minuta Curții de apel Bacău din 27 martie 2018, publicată în Pandecte Române nr. 1/2019, editată de Wolters Kluwer România.

Taxă judiciară vs. dreptul de acces la justiție
1. Într-o primă opinie se consideră că cererea de acordare ajutor public judiciar sub forma scutirii/reducerii/amânării/eșalonării de la plata cauțiunii este inadmisibilă, întrucât această formă de ajutor nu este prevăzută de art. 6 din O.U.G. nr. 51/2008, suma datorată cu acest titlu reprezentând o garanţie, o formă de protecţie a creditorului faţă de eventuale prejudicii care ar putea fi generate de suspendarea executării silite. 

2. În a doua opinie se consideră că este admisibilă acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata cauţiunii, pentru asigurarea dreptului de acces la justiţie, în aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.”

Opinia judecătorilor
Judecătorii au decis în favoarea primei opinii astfel că acordarea ajutor public judiciar sub forma scutirii/reducerii/amânării/eșalonării de la plata cauțiunii ESTE INADMISIBILĂ, întrucât această formă de ajutor nu este prevăzută de art. 6 din O.U.G. nr. 51/2008, se arată în minuta publicată în Pandectele Române nr. 1/2019.

Este sau nu acoperită cauțiunea de noțiunea de taxă judiciară? 

Cauțiunea nu este o taxă judiciară
Potrivit minutei publicate în revista editată de Wolters Kluwer România „Scutirea de la plata cauţiunii sau reducerea cuantumului acesteia nu reprezintă o formă a ajutorului public judiciar prevăzută de lege, cauţiunea nu este o taxă judiciară, ci reprezintă o garanţie a exercitării cu bună credinţă a drepturilor subiective, o garanţie instituită în favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar putea aduce ca urmare a suspendării executării silite.
Judecătorii atrag atenția că „impunerea obligaţiei de plată a cauţiunii pentru suspendarea executării vizează descurajarea tergiversării executării obligaţiilor pe calea exercitării abuzive a contestaţiilor la executarea silită, iar obligaţia de plată a cauţiunii nu se circumscrie cheltuielilor privind desfăşurarea procesului, având un regim juridic distinct de acestea, putând fi restituită la cerere în condiţiile legii.

Ajutorul public pentru cauțiune nu se regăsește nici în acest act normativ, facilitățile fiind sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări, ajutorul public acordându-se doar pentru plata taxelor judiciare de timbru.”

Liberul acces la justiție nu trebuie să încalce dreptul creditorului de a fi protejat de eventuale pagube
Dreptul de acces la justiție este garantat prin Constituție și „în conformitate cu prevederile art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile şi libertățile cetățenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte iar dacă există neconcordanțe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Art. 6 par. 1 CEDO garantează dreptul de acces la justiție, orice persoană având dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege.”

Cu toate acestea „dreptul la un proces echitabil trebuie asigurat tuturor părţilor din proces, iar cauțiunea a fost stabilită de legiuitor în scopul protejării creditorului pentru eventualele pagube pe care le-ar suferi prin întârzierea executării, depunerea cauțiunii constituind o garanție în sensul că, în urma respingerii acțiunii, pârâtul va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite.”

Pentru mai multe detalii a se consulta rubrica de practică neunitară din revista Pandectele Române nr. 1/2019.

Pentru analiza mai detaliată a jurisprudenței pe domeniu și date statistice despre soluțiile pronunțate și durata proceselor a se consulta Sintact Analytics.ro.

Share this Post

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*