Făuritori ai româniei mari. Take Ionescu Petre Ţurlea

Ionut tirdel lege 5/ November 9, 2018/ 1 Reviste/ 0 comments

În 2016, am propus Editurii Enciclopedice publicarea unei colecţii sub titlul Făuritori ai României Mari. Bineînţeles, este pe deplin acceptabilă ideea că marele realizator al celui mai important act din Istoria Românilor este Poporul Român în ansamblul său, din rândurile căruia ţărănimea a dat cele mai mari jertfe. La fel de îndreptăţită este şi ideea că au existat mari oameni de Stat care s-au pus întru totul în slujba acestui ideal şi i-au condus pe români spre victorie. Fără acţiunea acestor mari personalităţi ale Neamului, nu s-ar fi ajuns la izbândă. De aceea, o colecţie de cărţi în care fiecăreia dintre ele să-i fie dedicată câte una este necesară. Erau proiectate 20 de volume (până acum au apărut 6, celelalte urmând), unul fiind dedicat lui Take Ionescu. Rememorarea, pentru generaţia de la începutul secolului XXI, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire, a marilor personalităţi făuritoare ale acesteia este o datorie a istoriografiei de azi, faţă de generaţia de la începutul secolului XX. Dar datoria nu ţine doar de o necesară recunoştinţă faţă de nişte înaintaşi glorioşi. Este, în acelaşi timp, o datorie faţă de însăşi evoluţia actuală şi viitoare a societăţii româneşti, trecutul oferind un exemplu de urmat. Am convingerea că aşa au gândit şi realizatorii revistei de faţă, atunci când au hotărât prezentarea contribuţiei unor jurişti la formarea României Mari, cei care au fost foarte buni specialişti în domeniul lor de activitate, dar nu au uitat că sunt romani şi au luptat pentru atingerea idealului naţional al Poporului lor.

Despre contribuţia lui Take Ionescu la făurirea României Mari s-a scris mult. Cel mai recent s-a aplecat, cu deplină probitate ştiinţifică, asupra acestui subiect profesorul universitar Ioan Scurtu. De asemenea, sunt abundente mărturii memorialistice şi arhivistice, mai mult sau mai puţin cercetate. Rândurile ce urmează se doresc a fi doar o punere în temă, nu reprezintă o prezentare exhaustivă. De aceea, se evită aparatul critic amănunţit, pentru a nu se încărca inutil textul.

*

În momentul declanşării Primului Război Mondial, Take Ionescu – militant de mult pentru cauza unionistă – s-a integrat pe deplin în rândul celor care doreau o Românie Mare ce ar fi trebuit formată din toate teritoriile româneşti ocupate de imperiile vecine, Austro-Ungaria şi Rusia. Cum aceste imperii făceau parte din alianţe diferite – Austro-Ungaria din Tripla Alianţă, iar Rusia din Antantă -, o atingere deplină a ţelului românilor ar fi necesitat lupta României împotriva ambelor grupuri de Mari Puteri; ceea ce era imposibil. De aceea, trebuia ales. Şi majoritatea românilor au ales Antanta, pentru dezrobirea mai întâi a românilor din teritoriile stăpânite de Ungaria şi Austria. Renunţând însă la unire şi a Basarabiei ocupate de ruşi în 1812. Această gândire era exprimată foarte clar de Nicolae Iorga, în ziarul său “Neamul Românesc”, numărul din 20 iulie 1914, sub titlul Nici într-un caz cu Austria. “Dacă soarta rea a Omenirii va da, ca urmare a conflictului provocat de Austro-Ungaria, oribilul război general [… ], nu pot înţelege că forţele, cu greu adunate, ale României, să fie risipite în aventuri alături de un Stat a cărui politică internă a fost totdeauna dominată de tendinţa scăderii şi slăbirii elementului românesc cuprins în el, precum e Austro-Ungaria”. Într-o scrisoare către Ion Bianu, director al Bibliotecii Academiei Române, din 20 august 1914, istoricul arăta cum gândeau majoritatea românilor: “Nu cu Austria! Şi, dacă vrei, nici cu Rusia. Dar să începem cu cei dintâi”. Acesta a fost raţionamentul care a condus la îmbrăţişare, de către majoritatea românilor, a ideii alăturării României la blocul Antantei: Franţa, Anglia, Rusia. Fără a renunţa la aspiraţia aducerii acasă şi a Basarabiei. Take Ionescu s-a aflat, încă de la începutul războiului, în Curentul Antantist, fiind unul dintre principalii animatori ai lui, mobilizându-i pe români pe această linie, influenţând în acest sens lumea politică românească şi acţionând foarte intens pentru atragerea susţinerii idealului românilor de către Franţa şi Anglia.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*