Interpretarea şi aplicarea dreptului Uniunii Europene de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României

admin/ August 30, 2017/ Articole, Reviste

Interpretarea şi aplicarea dreptului Uniunii Europene de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sunt analizate de prof. univ. dr. Mihai Șandru într-un studiu publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 2/2017.
CITAREA DIRECTIVELOR EUROPENE CA ARGUMENT DE AUTORITATE. Articolul din revista editată de Wolters Kluwer România arată că într-un litigiu în care s-a solicitat constatarea nulităţii unui contract de agenţie, instanţa arbitrală nu a reținut nicio consecinţă directă din faptul că o directivă europeană a fost transpusă în dreptul român. Potrivit studiului amintit, acest lucru nu era nici măcar necesar întrucât situaţia era pur internă şi nu ar fi constituit o sursă de dileme cu privire la interpretarea directivei.
RAPORTUL DREPTUL UE – DREPT INTERNAȚIONAL PRIVAT. În articolul său din Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 2/2017, prof. univ. dr. Mihai Șandru evidențiază o sentință arbitrală în cazul suprapunerii relațiilor comerciale, a celor de drept administrativ și elementul de extraneinate din speță. În acest sens, sentința arbitrală specifică faptul că “termenul de extraneitate nu este cu adevărat potrivit în cazul chestiunilor legate de Uniunea Europeană, din care România face parte, şi de instituţii ale acesteia, care sunt în aceeaşi măsură instituţii ale României”.
MOTIVĂRI PRIN TRIMITERE LA DIRECTIVE UE. Studiul din Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 2/2017 analizează și modalitatea în care instanțele arbitrale motivează hotărârile lor făcând trimitere la directivele europene. Astfel, într-o cauză tribunalul arbitral trimite în mod indirect la o astfel de directivă, arătând că „este corectă susţinerea reclamantei că nu poate fi ignorată Directiva nr. 2000/35/CE a Parlamentului European privind combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale”. Într-o altă cauză în care se pune în discuţie capacitatea unui mandatar de a reprezenta legal o societate, Curtea de Arbitraj a avut în vedere şi directiva „privind publicitatea sucursalelor înfiinţate într-un stat membru de anumite forme de societăţi comerciale care intră sub incidenţa legislaţiei unui alt stat”. Totodată, Mihai Șandru mai exemplifică în articolul din revista editată de Wolters Kluwer România și cum instanța arbitrală a trimis la transpunerea de două state membre ale Uniunii Europene a aceleiaşi directive şi, în consecinţă, a stabilit că legea aplicabilă este uniformă.
INVOCAREA SCOPULUI TRANSPUNERII DIRECTIVEI UE. Profesorul de drept mai observă în studiul său cum într-o cauză scopul transpunerii unei directive europene a devenit chiar parte a motivării hotărârii arbitrale. Astfel, instanţa arbitrală realizează un întreg istoric al transpunerii unei directive în dreptul român, inclusiv prin referire la transpunerea acesteia prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului. Astfel, după cum concluzionează Mihai Șandru în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 2/2017, experienţa Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României are în vedere diferite tipologii ale aplicării și interpretării dreptului Uniunii Europene, de la aplicarea acestuia doar ca un argument de autoritate până la motivarea fundamentată de transpunerea unei directive.

Share this Post