Interviu Viitorul avocaturii. Inteligența Artificială: provocare sau amenințare

alexandra.caras/ November 6, 2019/ Articole, Articolul saptamanii

Av. Veronica Dobozi, Partner STOICA & Asociații, ne răspunde la întrebările pe care ni le punem cu privire la implicațiile Inteligenței Artificiale în domeniul juridic. Aflăm împreună ce le rezervă viitorul practicienilor.

Wolters Kluwer România: Din punctul dumneavoastră de vedere, care este impactul concret al noilor tehnologii asupra lumii juridice din România?

Av. Veronica Dobozi: A devenit destul de evident că tehnologia evoluează într-o progresie geometrică. Este o tendință care consider că nu poate fi inversată, iar lumea juridică, deși rămâne destul de conservatoare spre deosebire de alte domenii, nu va avea de ales și va trebui să se adapteze, cu atât mai mult cu cât sunt multe activități repetitive, care pot fi standardizate.

Pe de altă parte, aspectele care, probabil, vor naște cele mai multe controverse țin de punctele în care activitatea și a magistraților, și a avocaților se va intersecta cu tehnologia: mulți dintre avocați vor rămâne fără obiectul muncii în momentul în care o serie de funcții (îndeplinite anterior de ei înșiși) vor fi digitalizate.

De exemplu, să faci rost de o hotărâre, de un document ș.a.m.d. – dacă le găsești pe toate undeva, într-un soft, iar ele îți sunt puse la dispoziție printr-un simplu click – toate aceste activități dispar. Acestea se bazau, într-o oarecare măsură, pe relații interumane, să spunem privilegiate, între grefieri, diverși funcționari, anumiți avocați, personalul care lucra în jurul acestora din urmă. Noile tehnologii vor tăia din pâinea unora din sistem și vor provoca, așa cum ne putem aștepta, o contrareacție.


„De exemplu, să faci rost de o hotărâre, de un document ș.a.m.d. – dacă le găsești pe toate undeva, într-un soft, iar ele îți sunt puse la dispoziție printr-un simplu click – toate aceste activități dispar.”

La fel, în momentul în care apare un soft care încearcă să rezolve activități până atunci îndeplinite de către avocați, sistemul judiciar reacționează: el se bazează pe o anumită birocrație, care se bazează pe un anumit personal și, prin urmare, pe un anumit buget. Când dispare birocrația, dispare și necesitatea de a mai bugeta respectivele activități, bugetul se reduce, se renunță la personal, de aici și nemulțumirile. Eu astfel întrezăresc că se va întâmpla, găsesc că este inevitabil.

Wolters Kluwer România: Până acum, în carieră sau în viața personală, v-ați întâlnit cu aplicații sau softuri care folosesc Inteligența Artificială? Ați fost mulțumită de rezultate?
Ca exemple avem Alexa – boxa inteligentă, Google Home, SmartPhone – funcții de căutare inteligentă, ROSS, Luminance, Sintact Analytics etc.

Av. Veronica Dobozi: La fel ca toată lumea, m-am limitat la ceea ce există la momentul în care vorbim, în special la analiză de jurisprudență, căutare de legislație, comparații de legislație, altele asemenea, care oricum nu pot fi utilizate de sine stătător, ci implică un user uman, care să pună informația cap la cap, să verifice dacă sunt sau nu relevante datele. Adică, nu există încă o aplicație pe bază de Inteligență Artificială care să îți fie servită ca produs finit, pe care să îl folosești așa cum este. La momentul acesta, eu cel puțin nu am găsit un asemenea soft.

Wolters Kluwer România:Având în vedere activitățile din cadrul Stoica și Asociații, care sunt fluxurile în care dumneavoastră v-ați dori suportul Inteligenței Artificiale?

Av. Veronica Dobozi: Cea mai importantă zonă în care văd impactul Inteligenței Artificiale în calitate de avocat ar fi relația cu instanțele, pe partea de documentare. Și anume, modul în care se comunică documente, indiferent că este vorba de citații, documente de la celelalte părți ș.a.m.d., modul în care ajung la mine hotărârile, modul în care ajung de la mine la instanță documentele. Această parte, dacă ar putea să fie integrată într-un soft care să aibă aceleași standarde pentru toată lumea din țară, la toate instanțele, și să permită o anumită securizare a tuturor documentelor, cred că ar fi un extraordinar pas înainte. Din punctul meu de vedere, un asemenea soft ar reuși să facă o mare diferență între ce se întâmplă acum și ce ar putea să facă Inteligența Artificială în viitor.

Wolters Kluwer România: Cât de deschisă este avocatura din România să urmeze tendințele tehnologice de la nivel global, având în vedere că subiectul rămâne încă unul tabu?
Ce funcții/servicii păstrăm pentru noi și ce îi rezervăm Inteligenței Artificiale?

Av. Veronica Dobozi: Asta și spuneam anterior, când tehnologia va tăia inevitabil o parte din pâinea avocaților, se vor naște contrareacții. Sistemul judiciar este conservator tocmai pentru că, în esență, reprezintă locul unde nu ar trebui să pătrundă tehnologia la nivel de decizie. Sigur, în măsura în care tehnologia ajută, este un lucru bine-venit, cel puțin așa pretinde toată lumea, că va fi de bun augur.

În fapt, sistemul încă se bazează, într-o pondere considerabilă, pe relațiie interumane, care nu sunt standardizate și care nu permit oricui, deși este avocat, să facă sarcini pe care trebuie să le facă altcineva. Și atunci, evident că acest ascendent îi oferă unui avocat posibilitatea de a fi în față pe piață, într-un fel sau într-altul, chiar pentru chestiuni administrative. Când acestea vor dispărea, se va face o egalizare a șanselor, cel puțin teoretică, a avocaților, după care se va trece în etapa a doua, în care partea de decizie, adică cea rezervată magistraților, să fie transferată către Inteligența Artificială. Nici aceștia din urmă nu vor fi foarte deschiși, întrucât o parte dintre ei nu vor mai avea obiectul muncii. Sigur, ei oricum vor rămâne în sistem, nu au cum să dispară. Însă, în timp, dacă aplicațiile se dezvoltă, vor fi, în loc de câți judecători sunt acum, 2.000-3.000 cred, cu mult mai puțini. Sigur că nimeni nu este fericit să rămână fără locul de muncă.

Wolters Kluwer România: Spunem că „a greși este omenește”, aici ar trebui să intervină algoritmii informatici, ca sprijin pentru colegii lor, ființe umane.

Av. Veronica Dobozi:  Depinde cum definim greșeala. Din punctul de vedere al judecătorilor, nimeni nu greșește niciodată. Este o chestiune delicată să spui cine a greșit, or, în afară de instanța superioară, nimeni nu își permite. Să apelezi la un soft și să îți spună el dacă ai greșit ca judecător este o lezmaiestate.

„Bănuiesc că anumite chestiuni se pot standardiza în timp, dar, dacă le oferim acestor judecători de Inteligență Artificială posibilitatea de a da hotărâri definitive și irevocabile, mi se pare cam periculos să nu poți interveni peste ei, în măsura în care au greșit (și matematica poate greși).”

Pe de altă parte, asta presupune din start niște algoritmi și niște standardizări, încă sunt foarte multe spețe, majoritatea care nu implică o asemenea standardizare, ci apreciere interumană, care se bazează pe experiență. Bănuiesc că anumite chestiuni se pot standardiza în timp, dar, dacă le oferim acestor judecători de Inteligență Artificială posibilitatea de a da hotărâri definitive și irevocabile, mi se pare cam periculos să nu poți interveni peste ei, în măsura în care au greșit (și matematica poate greși).

Wolters Kluwer România: Cunoaștem cazul Uber, care a retras mașina autonomă după accidentul produs.

Av. Veronica Dobozi:  Nu era de vină pilotul-automat, ci persoana care a trecut neregulamentar strada. Cred că nu sunt limitările tehnologiei neapărat, pentru că noi tindem să judecăm mult mai aspru tehnologia decât pe noi înșine. Ceea ce nu este neapărat greșit la momentul actual în care pregătim următoarea generație de roboți care să ne succeadă și, poate, să ne înlocuiască. Mai ales că evoluțiile nu se întâmplă de manieră coerentă. Softurile sunt din ce în ce mai inteligente și se pot updata singure. De exemplu, robotul Sophia pare complet inofensiv, nu are încă o aparență care să-i determine pe oameni să reacționeze, să provoace o revoluție împotriva roboților.

Îndeosebi în Asia se merge mult în direcția dezvoltării aparenței umanoide a roboților și, nu peste mult timp, ar putea face foarte fezabilă ideea unui robot care să se amestece printre noi, până vom ajunge să ne întrebăm cine este o ființă umană și cine nu. Din această perspectivă, pare destul de periculoasă panta pe care alunecă lucrurile, dar nu văd cum s-ar mai putea opri.

Wolters Kluwer România: Într-un asemenea context, ne punem problema definirii unui nou statut legal, acela de persoană electronică.

Din două perspective, atât a biotehnologiei (genetică, clonare etc.), cât și din perspectiva A.I. combinată cu ființa umană, cred că, nu peste mult timp, va trebui să ne gândim la definiția ființei umane. În caz contrar, combinațiile care vor exista vor pune o mare presiune asupra a ceea ce înseamnă să fii ființă umană. Din punct de vedere juridic, va crea mari probleme.

Wolters Kluwer România: Urmăream o discuție recentă între Elom Musk și Jack Ma, iar concluzia la care s-a ajuns era că ceea ce ne diferențiază de roboți este Love Quotient.

Av. Veronica Dobozi:  Dar nu este suficient, pentru că, în cazul unui xenotransplant, teoretic, râmâi tot om. M-am ocupat de acest aspect, al mixajului între ființa umană și tehnologie. Există mai multe variante: modificarea genetică, în nenumărate formule, vaccin genetic care te poate influența pe tine sau pe tine și pe urmașii tăi, combinații genetice – creștem o ureche umană pe un porc și aici se pune problema cât rămâne om și cât animal, având în vedere că îi amesteci AND-ul, ceea ce se poate realiza și invers, luând ceva de la un animal ca să înlături o genă care produce o boală. Există și combinația ființă umană și plantă, niște cercetători de la Universitatea Worcester Polytechnic Institute au reușit ca un țesut uman de inimă să funcționeze perfect, timp de 7 zile, într-o frunză. Astfel, am evita prelevarea de organe de la oameni.

„Când însă presiunea comercială va deveni suficient de puternică, vom observa o relaxare de etică și legislație.”

Se pune o înrebare apoi, cât din om mai este om și în ce măsură se poate defini ca om. Și atunci este o problemă în ce măsură mai rămânem oameni. Deocamdată, nu este legal și etic, în foarte multe țări civilizate, să te joci cu asemenea experimente. Când însă presiunea comercială va deveni suficient de puternică, vom observa o relaxare de etică și legislație. De exemplu, Ucraina reușește să facă și promovează legislativ un turism extraordinar pentru mame-surogat, întrucât au o breșă în legislație și au definit o piață pentru astfel de cerere.

Wolters Kluwer România: Revenind la domeniul juridic, care ar fi abilitățile-cheie pe care ar trebui să le dobândească avocații pentru a ține pasul cu tehnologia? Cum va arăta o zi din viața unui avocat 2.0?

Av. Veronica Dobozi:  Este o întrebare foarte bună, pentru că nu știu exact cum va arăta sistemul judiciar al viitorului. Presupun că intuiția naturii umane este practic ceea ce ne va defini ca avocați în viitor și ne va diferenția de orice soft pe bază de A.I., care ar putea interveni în sistemul judiciar. Este valabil și pentru judecători, nu cred că această capacitate de a citi experiențele umane și de a le transfera într-o formă de justiție ar putea fi înlocuită de un soft. Sau, dacă ar putea fi înlocuită, nu cred că ar conduce neapărat la mulțumirea mulțimii.

Wolters Kluwer România: Ar trebui să ne temem de A.I.? Vor fi avocații ajutați sau înlocuiți de roboți?

Av. Veronica Dobozi: 
Cred că la început va fi o chestiune de ajutor. Pe măsură ce ajutorul acesta se va rafina, A.I. va înlocui o bună parte din toți cei care lucrează în sistem: avocați, grefieri, funcționarii ministerului, magistrați, tot ce înseamnă sistemul judiciar în acest moment. Fără îndoială, Inteligența Artificială va reduce foarte mult din activitățile tuturor.

Share this Post