Mandat european de arestare: Pandemia nu constituie o cauză de refuz al predării persoanei solicitate către statele grav afectate

alexandra.caras/ March 31, 2020/ Articole, Articolul saptamanii, Coronavirus, COVID-19 în practica judecătorească

În contextul pandemiei de COVID-19, Curtea de apel Suceava, prin decizia nr. 60 din 18 martie 2020, s-a pronunțat asupra oportunității predării persoanei solicitate autorităților judiciare italiene, în baza mandatului european de arestare emis de acestea, în condițiile în care avocatul a invocat supraaglomerarea închisorilor și riscul de infectare.

Situația pune în discuție prevederi ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, mai exact, art. 3, interzicerea torturii, dar și o hotărârea CJUE în cauzele conexate C-404/15 și C-659/15 PPU Pál Aranyosi și Robert Căldăraru, potrivit căreia autoritățile judiciare de executare pot analiza dacă prin predare persoana solicitată se va confrunta, ca urmare a condițiilor detenției sale în statul membru respectiv, cu un risc real de a fi supusă unui tratament inuman sau degradant.


SITUAȚIA DE FAPT
mandatul european de arestare emis de autoritățile italiene

Pe numele inculpatului s-a emis un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare italiene, în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, executorie, pentru infracțiunea de violență sexuală. Reprezentatul Ministerul public solicită emiterea, de îndată, în vederea predării, a mandatului de arestare.


APĂRAREA
– poate fi asimilată situația închisorilor italiene, în contextul pandemiei, cu tratamentele inumane și degradante?

Avocatul susține refuzul predării prin următoarele argumente:

– Riscul crescut de infectare datorat suprapopulării închisorilor italiene
„Este de notorietate și faptul că, anterior intervenirii acestei situații exista o suprapopulare a deținuților, motiv pentru care Italia a fost reclamată și condamnată la CEDO de mai multe ori pentru condițiile de detenție și obligată să ofere compensații în bani pentru condițiile din penitenciare, fiind prima țară din Europa care a introdus recursul compensatoriu.”

„Această situație rezultă din condițiile precare din penitenciarele din Italia, unde în prezent există o situație de criză, suprapopulare și îmbolnăviri pe scară largă a deținuților în condițiile pandemiei de coronavirus, situație ce a condus la greve și chiar evadări.”

– Riscul încălcării prevederilor europene care interzic tratamentele inumane si degradante
Potrivit avocatului „există riscul încălcării art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi art. 4 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în sensul că există elemente obiective şi actuale care dovedesc existența în momentul actual a unei deficiențe în ceea ce priveşte condițiile de detenție din închisorile italiene.”
Apărarea consideră că „există indicii temeinice că persoana solicitată ar putea fi supusă unor condiții de detenție care încalcă prevederile art. 3 din Convenție precum şi principiile consacrate la art. 6 din Tratatul Uniunii Europene.”

– Imposibilitatea statului italian de a oferi garanții statului român că persoanei solicitate i se vor asigura toate condițiile necesare pentru a preveni riscul îmbolnăvirii sale cu COVID 19
„Este de notorietate faptul că statul italian se află în carantină şi s-a declarat depăşit de situație, demonstrând că nu face față riscului de boală chiar în cazul cetățenilor proprii, aflați în stare de libertate.”

– Hotărârea CJUE (Marea Cameră) din 5 aprilie 2016, cauzele conexate C-404/15 și C-659/15 PPU Pál Aranyosi și Robert Căldăraru
Hotărârea CJUE (extras): „Art. 1 alin. (3), art. 5 și art. 6 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretate în sensul că, în prezența unor elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător care dovedesc existența unor deficiențe fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detenție în ceea ce privește condițiile de detenție în statul membru emitent, autoritatea judiciară de executare trebuie să verifice, în mod concret și precis, dacă există motive serioase și temeinice de a crede că persoana vizată de un mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale sau al executării unei pedepse privative de libertate se va confrunta, ca urmare a condițiilor detenției sale în statul membru respectiv, cu un risc real de a fi supusă unui tratament inuman sau degradant, în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în cazul predării sale statului membru menționat. În acest scop, ea trebuie să solicite furnizarea unor informații suplimentare autorității judiciare emitente, care, după ce a solicitat, la nevoie, asistența autorității centrale sau a uneia dintre autoritățile centrale ale statului membru emitent, în sensul articolului 7 din decizia cadru, trebuie să comunice aceste informații în termenul stabilit într o astfel de cerere. Autoritatea judiciară de executare trebuie să își amâne decizia privind predarea persoanei în cauză până la obținerea informațiilor suplimentare care îi permit să înlăture existența unui asemenea risc. În cazul în care existența acestui risc nu poate fi înlăturată într un termen rezonabil, autoritatea respectivă trebuie să decidă dacă este necesar să pună capăt procedurii de predare.”
În concluzie, avocatul lansează ipoteza potrivit căreia: încarcerarea în închisorile italiene în contextul pandemiei de COVID 19 poate duce la pierderea vieții și apreciază că această situație poate fi asimilată cu prevederile art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la tratamentele inumane.

MOTIVAREA INSTANȚEI
Instanța respinge teza avocatului referitoare la situația creată de pandemie pe următoarele considerente:

1. Existența pandemiei de gripă care ar fi creat o situație deosebită în penitenciarele din Italia nu se regăsește printre motivele de refuz prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

2. În ce privește hotărârea CJUE din 5 aprilie 2016 de interpretare a art. 1 alin. (3), art. 5 și art. 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului, din 26 februarie 2009, prezenta instanță apreciază că, în contextul în care a fost invocată, respectiv existența pandemiei de gripă care a creat în locurile de deținere din Italia o situație deosebită, NU ESTE INCIDENTĂ ÎN SPEȚĂ, neimpunându-se, cu necesitate, din acest motiv a se verifica dacă, la acest moment, condițiile de detenție din statul solicitant creează un risc real ca persoana solicitată să fie supusă unui tratament inuman sau degradant, în lipsa existenței unor elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător care dovedesc existența unor deficiențe fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detenție în ceea ce privește condițiile de detenție în statul membru emitent, condiție la care se face referire în mod expres în hotărârea menționată.

DECIZIA
Prin urmare, nefiind dat niciunul din cazurile reglementate de lege pentru a se putea refuza predarea, în conformitate cu art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea va admite cererea de executare a mandatului european de arestare.

Textul integral al deciziei poate fi consultat în platforma legislativă Sintact.ro.
Nu ai cont? Solicită acces gratuit aici

Share this Post