Măsurile pentru siguranța cibernetică a sistemului 5G sunt compatibile cu libertatea comerțului?

alexandra.caras/ June 18, 2020/ Articole, Articolul saptamanii

Măsurile pentru siguranța cibernetică a sistemului 5G sunt compatibile cu libertatea comerțului?

Fiecare stat va trebui să aprecieze, în contexul implementării setului de măsuri pentru siguranța cibernetică 5G, posibilitatea de a-și fundamenta justețea măsurilor pe excepția de securitate în relația cu țările ale căror produse și servicii ar urma să fie interzise din motive de securitate cibernetică, arată Ion DRAGNE şi Alexandru DRAGNE într-o analiză din Revista Română de Drept al Afacerilor.

Potrivit lor, numai dacă situația concretă ar putea fi justificată de existența unei stări de război sau urgență în relațiile internaționale, astfel cum această stare este definită de decizia din cauza Russia — Traffic in Transit, un stat ar putea justifica măsuri restrictive sau de excludere a furnizorilor comerciali.


Evaluare a profilului de risc al furnizorilor și aplicarea restricțiilor pentru cei cu risc ridicat

La începutul anului 2020, Grupul de cooperare NIS, înființat prin Directiva privind securitatea rețelelor și sistemelor de informații din 2016 (Directiva NIS) pentru a asigura cooperarea și schimbul de informații între Statele Membre în domeniul securității cibernetice, a publicat un set de măsuri pentru siguranța cibernetică în contextul implementării sistemului 5G (denumit 5G Network EU Toolbox Risk Mitiganting Meaasures), propunând-se luarea unor măsuri tehnice și strategice de către statele membre ale Uniunii Europene. Cei doi avocaţi de la Dragne & Asociaţii evidenţiază în studiul lor din revista editată de Wolters Kluwer România că unele dintre măsurile recomandate includ o evaluare a profilului de risc al furnizorilor și aplicarea restricțiilor pentru cei considerați ca având un risc ridicat pentru activele esențiale, restricții care merg până la excluderea acestora din anumite proiecte.


Interzicerea comercializării produselor și serviciilor poate fi apreciată ca încălcare a convenţiilor GATT și GATS

Având în vedere acest context, avocaţii Ion DRAGNE şi Alexandru DRAGNE ridică problema stabilirii compatibilității dintre măsurile ce ar urma să fie aplicate de state şi/sau de Uniunea Europeană și prevederile GATT – Acordul General pentru Tarife şi Comerţ şi GATS – Acordul General privind Comerțul cu Servicii. „Acordurile GATT și GATS impun ca statele părți să acorde celorlalți membri tratamentul națiunii celei mai favorizate, inclusiv în ceea ce privește accesul pe piața unui membru, să se abțină de la luarea unor măsuri care să protejeze producția internă sau de la instituirea unor contingente sau a unor limitări cantitative pentru anumite produse în mod discriminatoriu”, atrag atenţia autorii studiului din Revista Română de Drept al Afacerilor.  Astfel, după cum punctează avocaţii de la Dragne & Asociaţii, „interzicerea totală sau parțială a comercializării produselor și serviciilor unui alt stat membru poate fi apreciată drept o încălcare a convențiilor GATT și GATS, în funcție de modalitatea concretă și motivele pentru care această măsură ar fi aplicată”.

Condiţii pentru invocarea „excepţiei de securitate”

Studiul din revista editată de Wolters Kluwer România arată că, totuşi, statele ar putea deroga de la obligațiile prevăzute de cele două convenții internaţionale invocând excepția de securitate – dovedind că măsurile de restrângere sunt necesare pentru apărarea securității naționale. „În lumina deciziei panelului Organizaţiei Mondiale a Comerţului din cauza Russia — Traffic in Transit, reiese că pentru invocarea excepției de securitate trebuie ca măsura să fie necesară pentru protejarea intereselor esențiale de securitate, care să fie fundamentate în mod obiectiv, pe una dintre cele trei situații prevăzute de art. XXI (b) GATT”, afirmă avocaţii Ion DRAGNE şi Alexandru DRAGNE. „Totodată, contrar unei părți a doctrinei și a practicii statelor membre a OMC, panelul a considerat că această clauză nu este ‘self-judging’, sens în care existența uneia dintre cele trei situații prevăzute de art. XXI (b) poate fi examinată în cadrul disputelor aflate pe rolul panelurilor WTO”, mai spun avocaţii de la Dragne & Asociaţii. Aşadar, potrivit autorilor articolului din Revista Română de Drept al Afacerilor, „nu este suficient ca, prin aplicarea unor criterii subiective, statele să considere că există un interes esențial de securitate în protejarea securității cibernetice, ci, este necesar ca acesta să fie generat fie de (i) materiale fisionabile și derivate ale acestora, (ii) fie de traficul de arme, muniție sau de traficul de bunuri și materiale necesare pentru nevoile militare sau (iii) starea de război sau urgență internațională”.

Existența unei situații de urgență în relațiile internaționale

Studiul din revista editată de Wolters Kluwer România mai subliniază că „decizia panelului OMC din cauza Russia — Traffic in Transit a definit existența unei situații de urgență în relațiile internaționale ca referindu-se <în general la o situație de conflict armat sau conflict armat latent, de tensiune accentuată, o criză, care înglobează sau înconjoară un stat>”. În plus, după cum observă avocaţii Ion DRAGNE şi Alexandru DRAGNE, „pornind de la noțiunile de război, arme și materiale fisionabile, s-a stabilit că disputele politice sau economice dintre state nu dau naștere, prin ele însele, unei stări de urgență în relațiile internaționale în sensul art. XXI (b) (iii), cu excepția cazului în care disputa dă naștere unor interese de apărare, militare sau de apărare a ordinii publice interne”.


Definirea unui interes esențial de securitate, însoțită de un probatoriu minim

Având în vedere toate acestea şi faptul că, totuși, statele membre ale Uniunii Europene nu se află într-o stare de urgență în relațiile internaționale cu vreunul dintre producătorii și furnizorii de echipamente de 5G, avocaţii de la Dragne şi Asociaţii spun că „este posibil ca statele să nu se bazeze pe excepția de securitate”. „Jurisprudența recentă a Organizaţiei Mondiate a Comerţului și doctrina confirmă că statele nu ar putea extinde noțiunea de interes esențial de securitate și pentru a satisface unele interese economice sau justificat de respectarea unor alte convenții internaționale şi, totodată, definirea unui interes esențial de securitate ar trebui însoțită de un probatoriu minim, cu respectarea limitei impuse de art. XXI (a) GATT”, mai subliniază autorii articolului din revista editată de Wolters Kluwer România.


Restrângerea accesului pe o piaţă trebuie să respecte un raport de proporţionalitate cu valoarea ocrotită

„Este de asemenea important ca statele să aprecieze asupra oportunității unei măsuri nediscriminatorii și necesare pentru atingerea scopului urmărit şi restrângerea accesului pe o anumită piață a unor anumite produse și sau servicii, trebuie, așadar să respecte un raport de proporționalitate cu valoarea a cărei protecție se urmărește”, atrag atenţia avocaţii Ion DRAGNE şi Alexandru DRAGNE. „Chiar și în contextul în care valoarea ar fi de o importanță ridicată, statele ar trebui să examineze dacă, chiar și în prezența unor măsuri alternative, mai puțin restrictive, cum ar fi obligația de a impune obținerea anumitor licențe sau limitarea parțială a accesului pe respectiva piață, ar putea justifica, în continuare, proporționalitatea, necesitatea măsurii”, mai spun aceştia în studiul lor din Revista Română de Drept al Afacerilor.

Share this Post